Vremea lui DE CE

 30 mai 2012


E seară…; tună, fulgeră, vântul tulbură orașul. Cât de frumos pică ploaia, ce sunet plăcut, amplificat de trăznete. Auzi? Auzi cum tremură ferestrele? Ador vremea asta! Cum sa nu inchizi becul și să iți lași camera strapunsă de luminile fulgerelor. Să ai acea tacere morbidă și să tresari la fiecare trăznet, să simți cum te răzbună natura. E vremea când pic în lumea gândurilor, în lumea lui DE CE?!
*
De ce? De ce așa? De ce tocmai acum, după zile și luni de strădanie? Cât de nedrept!
De ce nu eram egali? De ce pentru unul conta mai mult, de ce unul prețuia mai mult, iubea mai mult? De ce?!
Și uite că acum toate întrebările îmi inundă gândul, mintea, trupul, ochii.
Nu am răspuns, nu știu unde să caut.
*
Și mai presus de toate, de ce mă gandesc, încă, la tine...?