Limită

18 noiembrie 2009

... Simt cum incep sa tremur din toate incheieturile, iar inima imi bate de parca ar vrea sa scape de trupul in rutina. Ochii ma dor si ii simt tot mai grei, iar vazul devine neclar. Genunchii incep a ma lasa usor, iar mainile stau, parca, gata sa cada.
Daca vreau sa ma odihnesc, ma cuprinde aceeasi senzatie ca atunci cand ai corpul inghetat si intri la caldura. Aceeasi durere sacaitoare si deprimanta.
Vreau sa evadez din acest corp epuizat, unde doar mintea mi-e limpede. E ca si cum ai fi anesteziat, dar inca constient de ce se intampla in jur...

Da, am ajuns sa strig "Nu mai pot!"
Cer prea mult de la mine, nu ma odihnesc indeajuns. In cursul saptamanii la facultate, weekendul la lucru. Cand dorm? Cum inca rezist? Dau pe gat cateva cafele sau redbull si o iau de la capat. Sunt constienta ca nimic nu e mai presus de sanatatea mea, dar vreau ca totul sa fie bine!
Stiu ca sunt capabila sa fac lucrurile ca la carte, insa merita?