Gol

 18 februarie 2010


De ce scriu? M-au răscolit mesaje, fotografii, articole, mailuri.

Helena mă caracterizează prin: “ A murit regele. Traiască regele!”
Zice că stiu doar să frâng inimi, să-i fac pe cei din jur să sufere.
Ii dau şi nu dreptate.
Dacă o relatie se sfârşeşte, nu o să ma izolez de restul lumii, nu o să trăiesc in suferinţă şi amăreală. E normal să cauti alinare.
Frâng inimi. Dar nu numai ei suferă. Nu sunt atât de rea şi indiferentă, am sentimente, iubesc, doar că niciodată nu imi arăt suferinţa.

De ce sunt perceputa ca o persoana rea? Pentru ce?

Mă doare. Nu vroiam să se termine relaţia, dar nici să continue. Nu aşa. Prea multe certuri şi reproşuri. Am pus punct, crezând că procedez bine. Dar unde s-a ajuns? La respingere, la cuvinte care dor.
Nu mai există iubire. Dar nici nu a dispărut. Nu are cum. Unde să dispară? Cum să dispară? Dacă iubirea dispare, de ce suferim?
Cred că doar o negăm sau nu mai suntem capabili s-o percepem.
Incerci să uiţi sau s-o inlocuieşti. Sau o transformi în ură şi indiferentă.

Ma urăşte. Simt.
De ce?
• Ma urăşte pentru că am distrus frumuseţea şi atracţia de la început, căldura şi blândeţea, care pulsa in inimile noastre.
• Ma urăşte pentru toate acele momente in care el ma vroia doar pe mine,iar eu imi gaseam altceva de făcut.
• Ma urăşte pentru fiecare noapte pierdută in frământare sau in care adormea nervos.
• Ma urăşte pentru fiecare reproş spus la repezeală.
• Ma urăşte pentru că nu am vrut sa lupt.

Pentru el am fost o iluzie.
A renuntat la tot ce a insemnat "noi".

Şi cu toate astea, eu incă mai păstrez fotografii, mesaje, amintiri …