1 august 2009
Iubim... oameni, câini, copaci, lucruri, clădiri, orașe. Sunt iubiri diferite, nu le putem compara.
Dar de ce le iubim, ce ne leagă de aceste vietăți sau lucruri?
Sibiu... da, acel oraș de la poalele munților, e cel de care m-am îndrăgostit. Sibiul, un oraș de poveste, un oraș desprins de tiparele secolului XXI, m-a ajutat să mă cunosc, să descopăr acel EU. Aici mă simt în siguranță, îmi potolește nebunia, îmi ascultă gândurile, mă îmbie.
Străduțele înguste și întunecate, pasajele și scările spiralate, locurile ferite de suflete îmi stârnesc în fiecare zi curiozitatea și mă afund în legendele lor. Centrul orașului este ca o carte în care poți citi secole de viață, iar Piața Mică și Piața Mare sunt sufletul vechii cetăți săsești. Colind orașul în fiecare zi, nu mă satur! . Îmi place să mă plimb în zori, să simt aerul medieval ce îl emană, acum ușor împrospătat cu un parfum occidental. Deseori sunt dezmierdată de cântul mierlelor, de parfumul florilor, de mirosul zidurilor vechi, de bunătatea oamenilor. Iubesc să pierd orele mergând printre casele săsești care par că îmi urmăresc fiecare gest, fiecare clipire, fiecare bătaie de inimă.
Stând în Turnul Sfatului și privind panorama acestui oraș, acestui hoț de suflete și gânduri, am simțit cum timpul s-a oprit, deși sunetul limbilor de ceas încă se mai auzea la trecerea minutelor. Priveam acest oraș al refugiului, nu mă săturam. Atunci am înțeles că aici poți trăi veșnic!
Dar de ce le iubim, ce ne leagă de aceste vietăți sau lucruri?
Sibiu... da, acel oraș de la poalele munților, e cel de care m-am îndrăgostit. Sibiul, un oraș de poveste, un oraș desprins de tiparele secolului XXI, m-a ajutat să mă cunosc, să descopăr acel EU. Aici mă simt în siguranță, îmi potolește nebunia, îmi ascultă gândurile, mă îmbie.
Străduțele înguste și întunecate, pasajele și scările spiralate, locurile ferite de suflete îmi stârnesc în fiecare zi curiozitatea și mă afund în legendele lor. Centrul orașului este ca o carte în care poți citi secole de viață, iar Piața Mică și Piața Mare sunt sufletul vechii cetăți săsești. Colind orașul în fiecare zi, nu mă satur! . Îmi place să mă plimb în zori, să simt aerul medieval ce îl emană, acum ușor împrospătat cu un parfum occidental. Deseori sunt dezmierdată de cântul mierlelor, de parfumul florilor, de mirosul zidurilor vechi, de bunătatea oamenilor. Iubesc să pierd orele mergând printre casele săsești care par că îmi urmăresc fiecare gest, fiecare clipire, fiecare bătaie de inimă.
Stând în Turnul Sfatului și privind panorama acestui oraș, acestui hoț de suflete și gânduri, am simțit cum timpul s-a oprit, deși sunetul limbilor de ceas încă se mai auzea la trecerea minutelor. Priveam acest oraș al refugiului, nu mă săturam. Atunci am înțeles că aici poți trăi veșnic!
No comments:
Post a Comment