Choices

 04.02.2014

Ce e viața? Viitorul?Toate planurile ce le croim?

Încă necunoscut. Un necunoscut ce pare că îl știm, dar ne înșelăm, ne amăgim sau…?

Încă stau și meditez la toate deciziile, drumurile și planurile mele, cum toate s-au schimbat la revederea lui.  Sunt ani trecuți și petrecuți în izbândă. Dar oare undeva în subconștient știam că într-un final o să ajung să îl strâng la pietul meu și să îl sărut? Chiar și după atâta timp?Fiecare avea drumul său, dar erau destule amintiri care să ne aducă astăzi aici.

Și am plecat... Întâi Germania. Oportunitatea a fost imensă și astfel a început călătoria mea. Un troler, zâmbet pe buze, dor de familie și speranța unei alte vieți. După câteva săptămâni petrecute departe de toate grijile, am ajuns acasă, dar locul meu nu mai era acolo. Era doar o amăgire.

Și ne-am revăzut. Bucurie și tristețe. Știam că nu va ține la infinit momentele acelea. Și fiecare și-a urmat drumul. Pentru mine au fost acele locuri ce numai în cărți și filme le-am cunoscut. Londra cu ceasul falnic, Belfast învăluit de acel aer rece al mării. Și totuși nu îmi găseam rostul niciunde. Am vorbit seri întregi, dimineți pierdute în cuvinte și promisiuni, în râsete și lacrimi. Aveam prieteni dragi lângă mine, dar și fiecare secundă, minut scurs au fost un chin. Vine vremea când va trebui să alegi. Câtă tărie și putere să ai să înfrunți mereu teama și lumea. Să știi că va fi un risc imens. Gândurile ți-e pline de întrebări, inima parcă o ia razna, ceri sfaturi, dar? Într-un final trebuie să alegi!

Și uite că acum descopăr povestea unui orășel nemțesc desprins din poveștile de dragoste. Îmi aduce aminte de Sibiu. Străzi pavate, atmosfera încărcată, clădiri vechi, lacul, turiștii.  Și mă întreb cum de? Nu știu să răspund dar simt că toate își au rostul. Lângă el.

Gata cu bagajele, cu orele pierdute in asteptare prin aeroporturi. Am ales… pe EL.