Cu trenul

22 Februarie 2010

Imi aduc aminte prima mea calatorie cu trenul. Eram clasa a 7. Trebuia sa ajung la Baia Mare la concursul natinal de sah.
Nu stiam cum va fi. Dar tinand cont ca acum prefer sa merg cate 8 ore plus intarzieri, doar ca sa merg cu trenul, va dati seama ca m-a surprins placut.
Am adunat destule povesti, intamplari haioase, am cunoscut destui oameni, simpli dar deosebiti. E asa de fain cand in lipsa de altceva, oamenii socializeaza, unii isi impartasesc momente din viata, iar altii prefera, poate, doar pe cineva caruia sa-i zica of-ul!

Trenul Accelerat 1622. Sibiu - Medias - Sighisoara - Brasov - Bucuresti.
Un drum lung, dar plin cu de toate.

Am nimerit intr-un vagon cu doar 4 compartimente si vreo 32 scaune (care formau un compartiment deschis, intermediar). Am fost din pacate prea obosita pentru a putea purta discutii cu cativa colegi. Pana la Brasov! Aici trenul s-a umplut destul de repede, unele persoane chiar neavand locuri jos. Langa mine s-au asezat 7 trupeti, bucuresteni, care au fost la Brasov pentru distractie. Aceasta le-a fost amplificata si de zapada, zapada ce in Bucuresti nu mai exista.
Erau asa plini de energie si pusi pe glume. Nu a durat mult sa ne cunoastem. Si astfel drumul pana la Bucuresti a fost chiar o experientza faina. Chestii antiplictiseala. Toata lumea incerca a se infrunta cu aceasta stare care ne distruge orice picatura de entuziasm ( mai ales cand afli ca trenul are vreo ora, doua intariziere).
Am jucat carti. S-a inceput cu macaua , apoi trombon si maciu piciu. Poate pentru voi, cititori, pare ceva banal: "A! un joc de carti in tren , mare lucru". Da, este mare lucru. Pentru ca nu oricine te primeste in gasca sau iti acorda atentie. Nu toata lumea vrea sa impartaseasca cu tine acele momente. Eu m-am simtit speciala. Dupa cateva ore, m-am simtit de-a lor! ( ne cunoasteam doar cateva ore).
Cu putina muzica, cateva rontaieli, glume, zambete, am dat startul la distractie IN TREN.
Cand s-a ajuns in sfarsit la destinatie, am ajuns toti mai bogati: cu o prietenie.
Ador sa merg cu trenul, in ciuda orelor in plus si a intarzierilor. Cu autocarul, e ceva banal. Toata lumea e la locul lui, motaind sau pur si simplu...stand. Deprimant.

.....

Astept acum drumul spre Sibiu. Sunt nerabdatoare si curioasa ce alte povesti vor fi spuse, ce alti oameni voi cunoaste!