Şah mat sau remizã?

Nu pot fi rea. Adicã pot, dar nu mai vreau.
Mã simt tulbure ca râurile dupã inundaţii,  iar gândurile pornesc pe contrasens.
Ce rost are sã îmi bag nasul în "ceva" ce poate fi CEVA doar pentru cã am creat "altceva" în capul meu?
M-ar ierta cineva, sau m-aş ierta? Aş putea trãi împãcatã  sã ştiu cã dintr-o scânteie de furie sau ofticã  dau foc la tot?
Şi dacã acel "altceva" nu e nimic? Atunci ne blestemãm zilele.
E prea zdruncinat totul în capul meu, Sudul e Nord, Estul e Vest.  M-am rãtãcit pe propriul drum.
La ce puteam sã mã aştept?
O pâine feliatã sã o fac iarãşi întreagã? Desigur cã nu..., o fac turtã, dar asta înseamnã alte metode de frãmântare, altã formã, altã coacere. Şi ajung iar de unde am început.
Sã fiu rea. Sau..., sã fiu rea cu mine.
Sã nu mai sar doua pãtrãţele deodatã. Ar fi a doua greşealã aşa. Din prima a fost şah mat, am pierdut, a doua sã fiu iar prinsã descoperitã? Piesele de pe tablã neglijate doar pentru un orgoliu de reginã?
Schimbãm tactica, joc gambitul regelui.
Poate scot o remizã cu mine.

Help me lose my mind

Disclosure - Help Me Lose My Mind (Mazde Remix) (VideoHUB): https://youtu.be/01ZoMrvT7HU

Un titlu ce descrie exact ce caut eu, dar ce nu  multi reusesc sa il inteleaga.
Sunt satula de atata realitate, vreau altceva, nebunie, o lume neperceputa.
Poti oferi asa ceva? Poti promite ca ma vei ajuta?
Cauta-ma. 

În căutarea Primăverii

E una din acele zile când soarele îşi face cu adevărat simţită prezenţa după mult prea multe zile mohorâte.
E una din acele zile când toate sufletele adormite se trezesc la viaţă, dând piept cu aerul unui nou început, unui nou anotimp.

Am ieşit să găsesc Primăvara.
Parcul e verde, dar nu colorat, e curat dar prăfuit. Raţele mişună pe lac dar nu măcăne, lume este, dar nu se bucură. Copiii nu mai aleargă, nu mai înalţă zmei, nu mai tăvălesc iarba. Aşa de trist e peisajul..., poate că încă nu e Primăvară.
Se pare că un smoc de ghiocei, pe un petec chel de pământ, nu mai vestesc deocamdată nimic.

Primăvara apare cu primul zâmbet sub mângâierea caldă a soarelui, cu primul zâmbet la auzul unui ciripit, cu primul zâmbet când mireasma florilor ne învăluie.

Poate pentru o parte e deja primăvară în sufletul lor, iar pentru ceilalti, poate doar ceva monoton între anotimpuri.

Eu continui să îmi caut Primăvara, nu mă mulţumesc cu un smoc de ghiocei.

Iubirea... Si vor mai fi multe de spus.

Iubirea este diferitã în ochii celuia care o priveşte. Sunt infinite forme de iubire, nu existã un rãspuns concret, o definiţie care sã întrãgeascã toate elementele ce o alcãtuiesc.
Eu nu cred cã iubirea e ceva fãrã de care nu poţi trãi. Într-adevăr, poate nu la fel de intens, plãcut, dar nici oameni morţi nu am vãzut dacã nu au iubit sau nu au fost iubiţi. Poate doar rãniţi sau dezamãgiţi.  Aici vorbesc de iubirea dintre oameni,  cãci poţi iubi lucruri, necuvantãtoare, sau pe sine, de ce nu? :)
Iubirea e ceva complex. Mulţi au scris, încã scriu şi vor scrie despre ea, dar sunt pãreri şi pãreri. Iubiri idilice, iubiri muribunde, iubiri la distanţã, iubiri cum noi decidem sã fie.
Eu aleg acele iubiri libere, doar acestea pot dura veşnic. Aleg sã iubesc pe cine vreau, ce vreau şi cât vreau. Pot iubi douã, trei persoane, fiinţe, obiecte fiindcã le pot iubi fãrã a-mi fi îngrãdite alegerile şi fericirea.
O iubire liberã îţi oferã noutate, mister, te invitã sã descoperi mai mult, sa experimentezi, te ţine preocupat şi intr-un continuu ritm. O iubire liberã nu se poate consuma.
Aţi spune cã greşesc, cã e ridicol ceea ce spun, dar sã fim sinceri cu noi înşine: chiar credeţi cã iubirea voastrã e una adevãratã? Cã iubiţi doar persoana de lângã, fãrã sã vã fugã gândul la altcineva şi la "cum ar fi cu acea persoanã"?
Dacã e aşa, nu ştiu dacã mai putem vorbi de iubire adevãratã.
Se pot spune multe, s-au spus, s-au scris, s-au ecranizat, dar eu încã nu m-am convins cã existã iubire în formã purã (sau poate nu am citit eu destul, ori nu am destulã experienţã).
Din câte ştiu, pur înseamnã neatins, aşa cã prefer sã mã limitez doar la ceea ce îmi oferã plãcere..., ceva satisfãcãtor. Fizic şi psihic! :)

După miezul nopţii şi un pahar de vin

Ştiu cã o sã mã contrazicã mulţi la rândurile de mai jos, dar atunci n-ar mai exista dreptul la opinie.

"Hai sã vorbim deschis. Care e viaţa ta?

O sã îţi displacã ce auzi!"

Nu ştiu cum sã definesc viaţa şi mai ales viaţa mea. Fac ceea ce îmi place, raţional sau nu, la modã sau demodat, conştient sau inconştient. Vã zic eu ceva: Conteazã ca fac, egal ce, în felul meu şi cum cred eu şi nu pic în pãcatul de a fii în rând cu lumea.

De aş face cum vrea lumea, nu aş mai fi eu. Mi-aş pierde valorile, aş deveni un robot, ceva controlabil de aşa – zise” normele societãţii”.

Dacã eu vreau sã fiu liberã, sunt. Şi da, pierd nopţi întregi prin baruri, petreceri şi de ce nu, aşternuturi şi mã simt extraordinar de bine. De ce? Cã nu sunt ca ceilalţi.

Sunt o adeptã a zilelor cu luminã artificialã. Însã o înfocatã a frumosului, a textelor şi cãrţilor bune, a unui vin de colecţie, a unui bãrbat la costum ce îmi oferã o ţigarã. Nu visez la iubiri ca în poveşti, vorbe dulci, alerg dupã nonconformism, naturaleţe şi independenţã.

Îmi aud des "aşeazã-te la casa ta". Ştiu ce vreau de la viaţã, nu trebuie sã îmi zicã nimeni. Am normele si principiile mele. Ce este o hârtie într-o relaţie? Mai bine ar exista dragoste fãrã judecãţi. Ce e aceea "casa ta"? Eu sunt casa şi universul meu.

Viaţa nu se rezumã doar la servici, familie, copii, prieteni, iubire, eu, tu sau altcineva. Viaţa e rãzboi, pericol, risc, plãcere, nebunie, sex, oameni, alcool, tristeţe, eşec, reuşitã, euforie, muzicã, cuvinte, aşternuturi, vorbe, atingeri, greşeli, trãdare, remuşcãri, rãzbunare, bãrbaţi, femei, dar cel mai important Viaţa e cum combini totul.

La mulţi Ani, Mama!

Normal ar fi să încep cu urarea "La Mulţi Ani", dar încep cu un "Mulţumesc, mamă!"

Mulţumesc că m-ai adus pe lume şi m-ai învăţat ce e bine şi ce e rău. Mulţumesc că te gândeşti mereu la mine şi stiu cât de greu îţi e să mă ştii departe de îmbrăţişarea ta.

Nu încetez o clipă să mă gândesc la tine şi la truda ta. Ştinge mamă dorul de mine, căci sunt tot cu voi, cu gândul, cu sufletul.
Mâine (27.11)  împlineşti frumoasa vârstă de 58 ani. Ştiu că cel mai frumos cadou suntem noi, copii tăi. Să îi ştii sănătoşi, frumoşi şi la casele lor. Acum eşti şi bunică, şi ştiu că o să fii cea mai bună bunică din lume.

• La mulţi ani MAMA, să fii puternică şi mereu frumoasă.

• La mulţi ani MAMA, iubirea mea pentru tine, fiinţă ce mi-ai dat viaţă, nu are limite.

• La mulţi ani MAMA, şi te rog nu mai plânge.

• La mulţi ani MAMA, ai grijă de tine să pot avea şi eu grijă de mine!

Iarnă departe

Iar mă cuprinde melancolia când văd că vin sărbatorile de iarnă. Ştiu că acum mă întristează, nu mai simt bucurie ca altădată. Departe nu există aceeaşi căldură, aceiaşi oameni dragi, departe e rece şi trist.
Nimic nu poate înlocui iarna de acasă, aerul, frigul, zăpada. Departe, toate nu îşi au rostul, oricât am vrea, nu e la fel.
E pustiu. Nu simt nimic, doar un aer rece, nu mai văd brazi împodobiti, luminiţe, globuleţe, e doar ceaţă.
Oamenii nu mai sunt oameni, sunt umbre, casele nu mai sunt case, sunt clădiri.
Şi mă privesc cu milă şi groază, de ce departe e totul şterş şi gol.
Dar gându-mi la voi e, iar sufletul cu voi la masă. Vă privesc de aici, cu ochi străini şi mă simt mai bogată.
Iar eu, mă zidesc în linişte şi păstrez speranţa că îmi veţi păstra un loc acolo, printre voi, la masa de sărbatori, lânga brad şi miros de scorţişoară.