Despre oameni

       Cred că încep să disprețuiesc oamenii.  Însă așa cum spunea Joseph Rudyard Kipling (fost un poet și prozator britanic): "Întotdeauna prefer să cred tot ce e mai bine despre toată lumea. Mă scutește de multe neplăceri."
       De ce oamenii sunt răi, egoiști, superficiali, de ce îi interesează ALTCEVA, decât propria viață? Nu mă mai străduiesc să îi înțeleg, nu mă lupt cu morile de vânt. Am ajuns să apelez la ignoranță și indiferență pentru mediocritatea unora.
Gândiți! Sunteți în măsură să judecați o altă persoană? Hiene...
O lume spurcată, dominată de invidie și preocupată de vicii. Asta e lumea voastră, universul pe care vi-l creați.
Uitați-va în jur... ce vedeți?   
Ați greșit! Întâi uitați-va la voi înșivă!

Momente

And I wonder if I ever cross your mind?
For me it happens all the time.

Lacul

 E ceva ce mă atrage la orășelul acesta. Apa…? Pietrele…? Farul…? El…? 
 Mă strigă, mă îmbie, mă incintă.
 
 Lacul, atât de albastru și întins, atât de calm și limpede.  E perfect. 
Ador să stau pe marginea lui alături de alți oameni rătăciți, citind sau doar stând.  
 
Vezi? 
Vezi cum strălucește în soare?    
Simți?
Simți cum ne cheamă în largul său? 

Acum sunt doar eu și lacul. M-ai răpit, mă ademenești asemeni unei sirene cu cântul ei.  Te-aș atinge…  te-aș picta, în albastrul tău. Și totuși ceva lipsește din acest tablou. O pată de culoare, o umbră ... el!  
Vreau să stăm amândoi cu picioarele în apă, să ne lăsăm fețele scăldate în raze de soare, te vreau lângă mine. Haide să privim infinitul! Putem găsi dragostea în apă și fericirea în adiere.

Nu mai există teamă, gânduri, trup.  E doar lacul alinând suflete.
 
 

De neprețuit

08.02.2014

Sunt momente și clipe când le trecem cu vederea sau le ignorăm doar pentru simplul fapt că ni se par banale.  Dar acel moment când și-a plecat capul în poala mea, mi-a zguduit încheieturile. Trupul nu te mai ascultă iar mintea ți-e invadată. Cum îi mângâiam ușor chipul dinspre frunte înspre obraji, bărbie, gât. Simțeam pielea fină în mișcări blânde și circulare. Ploapele i se închideau ușor la fiecare atingere, iar trupul era acum în voia simțurilor. ÎI auzeam bătăile inimii, și răsuflarea greoaie. Adormise. 

Îi țineam capul că pe al unui copil ce tânjește după mângâieri și afecțiune și care acum stă tăcut savurând clipa.

Cât contează aceste moment pentru alții? Pentru mine, mirosul lui, răsuflarea, buzele, chipul, conturul îmi tipăresc în minte încă o amintire.

Amintirea lui.

Choices

 04.02.2014

Ce e viața? Viitorul?Toate planurile ce le croim?

Încă necunoscut. Un necunoscut ce pare că îl știm, dar ne înșelăm, ne amăgim sau…?

Încă stau și meditez la toate deciziile, drumurile și planurile mele, cum toate s-au schimbat la revederea lui.  Sunt ani trecuți și petrecuți în izbândă. Dar oare undeva în subconștient știam că într-un final o să ajung să îl strâng la pietul meu și să îl sărut? Chiar și după atâta timp?Fiecare avea drumul său, dar erau destule amintiri care să ne aducă astăzi aici.

Și am plecat... Întâi Germania. Oportunitatea a fost imensă și astfel a început călătoria mea. Un troler, zâmbet pe buze, dor de familie și speranța unei alte vieți. După câteva săptămâni petrecute departe de toate grijile, am ajuns acasă, dar locul meu nu mai era acolo. Era doar o amăgire.

Și ne-am revăzut. Bucurie și tristețe. Știam că nu va ține la infinit momentele acelea. Și fiecare și-a urmat drumul. Pentru mine au fost acele locuri ce numai în cărți și filme le-am cunoscut. Londra cu ceasul falnic, Belfast învăluit de acel aer rece al mării. Și totuși nu îmi găseam rostul niciunde. Am vorbit seri întregi, dimineți pierdute în cuvinte și promisiuni, în râsete și lacrimi. Aveam prieteni dragi lângă mine, dar și fiecare secundă, minut scurs au fost un chin. Vine vremea când va trebui să alegi. Câtă tărie și putere să ai să înfrunți mereu teama și lumea. Să știi că va fi un risc imens. Gândurile ți-e pline de întrebări, inima parcă o ia razna, ceri sfaturi, dar? Într-un final trebuie să alegi!

Și uite că acum descopăr povestea unui orășel nemțesc desprins din poveștile de dragoste. Îmi aduce aminte de Sibiu. Străzi pavate, atmosfera încărcată, clădiri vechi, lacul, turiștii.  Și mă întreb cum de? Nu știu să răspund dar simt că toate își au rostul. Lângă el.

Gata cu bagajele, cu orele pierdute in asteptare prin aeroporturi. Am ales… pe EL.

Fericire

12.02.2014

Orice om are dreptul să fie fericit. Eu am dreptul să fiu fericită.

Știu că am greșit și am rănit oameni, dar egoismul a preluat de mult controlul. Am luptat și lupt pentru sine. De ce judecați înainte să vă gândiți. Doar o clipă... sunteți la fel.

Știu că rănile există și dispar greu, știu că promisiunile au fost încălcate, dar ce rost aveau toate când simțeai că nu respiri, că nu poți evada, că stai în loc. Nu te amăgi cu mediocritate. Dă-ți frâu liber sentimentelor și alege! De ce atâtea întrebări? Crezi că pe alții îi interesează dacă tu ești fericit sau nu? …

Nu le pasă, nimănui nu-i pasă de viața ta mizerabilă, de lacrimile tale vărsate, de suspinele după cel iubit. Nu da ascultare și fugi! Nu lăsa loc regretelor, privește înainte și aleargă. Oprește-te când nu vei mai simți teamă, când mintea ți-e limpede și sufletul plin. Vei știi că e un nou început. Niciodată nu e prea târziu, croiesteti propriul destin, o hartă, un drum. Eliberează-ți sufletul din trupul prizonier acestei lumi plină de ură și invidie, redă-i libertatea.

 Învață să te respecți, să zâmbești să iubești frumosul, să te bucuri de apa, pământ, aer, foc.

Rămas bun

11 iulie 2013

Si asa s-au dus atatia ani de scoala...., de examene, emotii.... deja mi-e dor de bancile din generala, liceu, facultate. Adio dascali, adio facultate, adio master, cedam altora locul nostru!

3L

5 septembrie 2012

Printre lacrimi de soare unit-am destine

Două inimi rănite, dar care încă bat,

Eu pentru tine, tu pentru mine

Din cer pentru noi stelele cad.

 

 Lumea ne-așteaptă pe amândoi

 Două suflete ce se iubesc,

 În urma noastră păsări convoi

 Cuvinte de dragoste ne ciripesc.