Refugiu

Mi-am găsit locul..., refugiul meu.

Lacul, câțiva copaci, rățuște, pescăruși, pietre albite de calcar și o buturugă. Sunt departe de oraș, e liniște. Am poposit aici și stau întinsă pe buturugă, în scobitura ei, cu vârful degetelor în apă și fața spre soare.

Nu știu dacă colțul acesta de pământ e al cuiva, sunt ceva garduri din lemne, sârmă și stufăriș. Dar e loc și pentru mine, căci aici mi-e ascunzișul: buturuga, pietrele, lacul și ... o rață. O văd cum se joacă în apă, cum își scufundă  capul voioasă, iar coada-i rămânand la suprafață. Cum îmi fură, nebuna, câte un zâmbet. Nu mai vreau să plec de aici, nu mai vreau să mă întorc între acei patru pereți.

Aș sta aici și m-aș scălda în litere și în cuvinte, în raze de soare și cânt de păsări.

Soarele, adierea, mirosul de mâl proaspăt, strigătul pescărușilor, liniștea lacului ... peisaj al refugiului meu! Mă voi întoarce, zilnic, și veți fi martorul meu... povești, gânduri și păcat.