Stau și mă privesc. Imagini ale vieții se pun cap la cap, colajul redându-mi
încrederea că am procedat corect.
Acum te am pe tine, potecă spre viitor. Știu că vom întâmpina praf și
pietre, dar pe margini vor fi flori și fluturi.
A trecut deja o lună, iar eu cred că încă visez. Trezește-mă! ... sau nu. O lună,
destul cât să învăț să te prețuiesc. Încep să am mai multă răbdare și să cred
în zilele lângă tine. Dacă greșesc, arată-mi, învață-mă.
E încă începutul, dar nu mai există teamă, frică. Au dispărut ușor, ușor în
nopțile când mă strângeai la pieptul tău și îmi sărutai fruntea.
Cred în ziua de mâine căci știu că voi fi tot lângă tine. Povestea noastră
acum a început.
No comments:
Post a Comment