Iubirea este diferitã în ochii celuia care o priveşte. Sunt infinite forme de iubire, nu existã un rãspuns concret, o definiţie care sã întrãgeascã toate elementele ce o alcãtuiesc.
Eu nu cred cã iubirea e ceva fãrã de care nu poţi trãi. Într-adevăr, poate nu la fel de intens, plãcut, dar nici oameni morţi nu am vãzut dacã nu au iubit sau nu au fost iubiţi. Poate doar rãniţi sau dezamãgiţi. Aici vorbesc de iubirea dintre oameni, cãci poţi iubi lucruri, necuvantãtoare, sau pe sine, de ce nu? :)
Iubirea e ceva complex. Mulţi au scris, încã scriu şi vor scrie despre ea, dar sunt pãreri şi pãreri. Iubiri idilice, iubiri muribunde, iubiri la distanţã, iubiri cum noi decidem sã fie.
Eu aleg acele iubiri libere, doar acestea pot dura veşnic. Aleg sã iubesc pe cine vreau, ce vreau şi cât vreau. Pot iubi douã, trei persoane, fiinţe, obiecte fiindcã le pot iubi fãrã a-mi fi îngrãdite alegerile şi fericirea.
O iubire liberã îţi oferã noutate, mister, te invitã sã descoperi mai mult, sa experimentezi, te ţine preocupat şi intr-un continuu ritm. O iubire liberã nu se poate consuma.
Aţi spune cã greşesc, cã e ridicol ceea ce spun, dar sã fim sinceri cu noi înşine: chiar credeţi cã iubirea voastrã e una adevãratã? Cã iubiţi doar persoana de lângã, fãrã sã vã fugã gândul la altcineva şi la "cum ar fi cu acea persoanã"?
Dacã e aşa, nu ştiu dacã mai putem vorbi de iubire adevãratã.
Se pot spune multe, s-au spus, s-au scris, s-au ecranizat, dar eu încã nu m-am convins cã existã iubire în formã purã (sau poate nu am citit eu destul, ori nu am destulã experienţã).
Din câte ştiu, pur înseamnã neatins, aşa cã prefer sã mã limitez doar la ceea ce îmi oferã plãcere..., ceva satisfãcãtor. Fizic şi psihic! :)
No comments:
Post a Comment