E una din acele zile când toate sufletele adormite se trezesc la viaţă, dând piept cu aerul unui nou început, unui nou anotimp.
Am ieşit să găsesc Primăvara.
Parcul e verde, dar nu colorat, e curat dar prăfuit. Raţele mişună pe lac dar nu măcăne, lume este, dar nu se bucură. Copiii nu mai aleargă, nu mai înalţă zmei, nu mai tăvălesc iarba. Aşa de trist e peisajul..., poate că încă nu e Primăvară.
Se pare că un smoc de ghiocei, pe un petec chel de pământ, nu mai vestesc deocamdată nimic.
Primăvara apare cu primul zâmbet sub mângâierea caldă a soarelui, cu primul zâmbet la auzul unui ciripit, cu primul zâmbet când mireasma florilor ne învăluie.
Poate pentru o parte e deja primăvară în sufletul lor, iar pentru ceilalti, poate doar ceva monoton între anotimpuri.
Eu continui să îmi caut Primăvara, nu mă mulţumesc cu un smoc de ghiocei.
No comments:
Post a Comment