Revedere

Nu am dormit toata noaptea, de fapt de cateva zile m-am tot luptat cu perina. Cum? Cand stiam ca o sa vina.
Nu stiam cum sa reactionez, ma simteam atat de nedumerita, nerabdatoare, stangace in miscari. Mai este putin si ajunge.
Cum sa il intampin, ce sa port?

A sosit ziua cea mare, il astept in aeroport. Ma misc continuu, stanga-dreapta, dreapta-stanga, nu am stare! Aud avioanele aterizand, altele decoland, lume cu bagaje, fara bagaje, revederi, imbratisari. Devin agitata. Privesc spre usi...
Dar o voce din spate ma face sa tresar. Nu stiu ce a zis, nu mai stiam nimic de mine. Am sarit in bratele lui si l-am sarutat.  E momentul acela cand nu mai exista nimic si nimeni in jurul tau, nici un zgomot, nici o umbra. Eram doar eu si el.
....
Langa el am un sentiment profund de liniste interioara ca un fel de garantie ca totul e asa cum trebuie. El este echilibrul in viata mea, cum ma tine in brate, cum ma face sa zambesc, gesturi si emotii ce ma satisfac pe deplin.
A fost minunat. Doua suflete cucerind o metropola. Hamburg.
Au fost cel mai frumos cadou, aceste zile petrecute langa el.
...
Dar a plecat...prea repede!!!
Orasul nu mai este la fel, e parca trist, pustiu. Dar il astept, il astept sa  redam iarasi viata strazilor, cladirilor, sa umblam iarasi de nebuni, sa ne pierdem printre vapoare.