Iară și iară

Cât de ciudat e totul, cum viața asta te poate juca  în stânga și în dreapta iar noi, neputincioși, nu avem încotro și ne supunem legilor ei. Privesc cum ne luptăm și parcă stăm în loc, cu mâinile încătușate, cu lanțuri târâș după noi. Suntem învinși cu propriile noastre arme. Prea multe sacrificii!

Oare și vouă vi se întâmplă să treceți prin sute de stări de spirit în aceeași zi? Fericire, bucurie, furie, ură, invidie, regret… .

Astăzi a fost cu de toate, dar mai ales cu oftări și dor. E o vorbă: “degeaba le ai pe toate dacă nu ai împăcare sufleteasca” și cam așa stau lucrurile pentru mine. Știu ce lipsește, știu după ce tânjesc, căci aceeași stare o aveam acum câteva luni, când la fel mă luptăm cu nopțile.

 Îmi lipsesti.... uneori atât de mult, că simt cum arde înăuntru-mi.

Apoi trec la o altă stare și sunt fericită...  mă bucur că știu că lupt pentru noi și știu că pot reuși, pot ajunge departe. Tu îmi dai putere.

Și spre seară, când întunericul inundă camera, cad iarăși pe gânduri... . Gânduri ce tot la el zboară și nicicum nu le pot schimba cursul.

            Și acum, desigur că mă leg tot de viață! Așa suntem noi, oamenii, căutăm mereu vinovatul.